in cap iti suna sinistru

derularea cuvintelor de azi,

incet si apasat se-ncetoseaza

creierul de la alcoolul durerii!

morganele vederii tulbure

danseaza haotic ,

prin orizontul tau nelinisit

si eul incepe sa-ti sopteasca: ”

din atatea rele pe lume tu esti cel mai rau

, ti-a spus-o si seful tau!

din atata iubire cata exista tu nu ai nimic…

ti-a spus-o copilul tau cel mic!

da si acum te   enervezi ca nu-i asa cum crezi

dar totul e normal ,firesc…

caci u esti nebun iar eu o sa innebunesc!”

VANT

in  vant zburand cioburi de iubire

te nasc doar pentru mine

te cresc in mine,in suflet si-n gand

si-astept moartea si al meu rand…

in vant salbatic ,necrutator

adus calare din departare

de ochi-ti oceanici tare mi-e dor

dar doru’  nu-mi trece ,iar sufletu-mi moare!

in blanda briza de mare

te sorb din priviri perverse

dar ai tai ochi incep sa verse

lacrimi albasre,semn ca si pe tine te doare!

in vant calatoresc gandurile noastre

in  gand te mai vad,de’  mi-e dor…

de dor…poate am sa  mor…

de murit voi muri!…innecat de vestile proaste!

sub cerul stins de lacrimi

sub iadul plin de patimi,

sub raiul ce-l doresc,

acolo te gasesc.

sub marea infocata,

sub noaptea instelata,

sub pomii ce-n floresc,

acolo te gasesc.

sub lacrimi de soare,

sub munte ca nu moare,

sub cantec pasaresc ,

acolo te gasesc.

sub ganduri innegrite,

sub vise neimplinite,

sub tot ce nu-mi doresc…

acolo…NU te gasesc!

Despartire

in  cantec de greier,

lumea cu ochii o cutreier.

in sunet de ploaie nebuna,

inima nu vrea sa imi spuna,

ca-n zumzet de albina gingasa,

iubirea a murit din fasa

si-n falfait de fluture,

sufleul a-nceput sa scuture

in ciripit de ciocarlie,

dragostea ce-ti port tie!

in simfonia broastelor,

de mine sa nu-ti fie dor,

ca-n fluier de pitigoi…

nu mai exista NOI!..

nu mai vreau…

nu mai vreau infefabil sa fiu,

nu mai vreau de toate sa stiu,

nu mai vreau sa crezi ca exist,

nu mai vreau sa ma vezi ca sunt trist,

nu mai vreau sa plang cu lacrimi amare,

nu mai vreau sa-ti arat ca ma doare,

nu mai vreau sa-mi fie frica,

nu mai vreau sa stiu ca totul se strica,

nu mai vreau sa-ti placa cu decad,

nu mai vreau ca viata sa-mi impart,

nu mai vreau ca eu sa fiu al tau teritoriu,

nu mai vreau ca totul sa fie un interogatoiu,

nu mai vreau sa fiu altul pentru tine…

si toate acestea ca tu sa fii bine!

Imi e greu sa incep a scrie…e ultimul meu post …voi pleca..voi migra precum pasarile catre un loc mai calduros care sa-mi poate oferi mai multa”caldura”…oricum nu voi ramane o viata acolo dar totusi probabil ma voi intoarce cand vor pleca berzele de la noi…:)

Cam atat ca imi e greu sa scriu …o sa-mi fie dor de fiecare in parte !

in mare albastra…schiez in ploaie
prin zapada cea alba sunt multe gunoaie
prin ploaie incet,se-aduna greoaie
o ceata!…divina potaie!…

in viata un singur cer ai
un singur drum spre poarta din Rai
o singura dorinta arzatoare
sa stii de unde te tragi oare!?

omul de langa tine,ursuza fiara…
tot el va face neamul nostru sa dispara,
in lupta sa spre deplina putere;
a uitat de bunatate si iubire…

tinerii nostrii….viitorul de maine,
niste epave fara respect de sine.
al nostru trecut de mult e uitat,
iar prezentul e mult prea “ocupat”!

din oameni liberi am ajuns robotei…
ne-au dresat ca pe niste catei,
ne-au facut sa le mancam din palma,
iar acum noi suntem a lor puternica arma!

as vrea sa pot traii ca-n antichitate
sa am timp sa ma bucur din plin de toate
de cer, de nori, de luna, de stele, de soare,
de natura , de ploaie si de vietuitoare!

din vremuri vechi intunecate,
se povestea usor prin soapte,
cu frica si cu intristare,
ca omul doar o viata are.

dintr-o bucata de pamant

innobilata cu Duh Sfant,
viata adusa prin cuvant,
e om nascut in cant!

omul era far’ de pacat.
si EL femeie i-a dat.
si ea pe om l-a indrumat,
pe diavol l-a ascultat,
din mar omu’ a mancat.
si-asa din Eden au plecat!

au inceput a se-nmultii
facand asftel primii copii
cain si abel de’i stii
primul mare pacat se-nfaptuii
atunci cand abel murii

de-acum viata era mai grea
omul mai mult suferea
un salvator se prevestea
Unul ce lumea de pacat va scapa!

cand s-a nascut Cel Bun
in ziua de Craciun
craii daruri i-au facut
in ieslea-n care s-a nascut!

cand EL mai mare a crescut
minuni multe a facut
apa in vin a prefacut,
orbului i-a dat privirea,
iar lui Lazar nemurirea.

iuda legea a-ncalcat
el pe Iisus l-a tradat,
apoi n-a mai suportat,
gandul ce l-a macinat
ca pe D-zeu la dat…
si astfel s-a spanzurat!

EL rege al lumii s-a numit
insa oamenii l-au batjocorit
coroana de ghimpi pe cap i-au pus
pe muntele Golgota EL crucea a dus
cuie in maini si picioare i-au batut
iar in loc de apa EL otet a baut!

peste 3 zile el a inviat
la ceruri sus s-a ridicat
de pacate el ne-a scapat
iar tot omul avea sufletul cuarat!

insa s-anunta o noua venire
ne trebuie o noua mantuire
acum nimeni de pacate nu duce lipsa
va fi nevoie de-o apocalipsa
ca ale noatre pacate sa fie iertate
si ca Iisus din nou sa ni s-arate!